Denumire stiintifica: Physalis alkenkengi
Denumiri comune: Papalau, Lampioane chinezesti
Familie: Solanaceae
Origine: Zonele temperate si tropicale din Europa, America si Asia
Aspect si prezentare: Planta erbacee cu port de tufa, ce creste pana la 50-60 cm inaltime, este mai rar intalnita in gradinile din tara noastra. Tulpinile drepte foarte putin ramificate, se imbraca in frunze semi-ovale, cu varf usor ascutit, de culoare verde deschis si flori stelate, simple de culoare alba.
Sunt utilizate in aranjamente de flori si mai ales in combinatii de plante uscate si flori nemuritoare datorita aspectului si culoriii caliciului ce protejeaza fructele. Aceste membrane subtiri, de consistenta hartiei, capata la coacere o intensa culoare portocalie si au forma unor lampioane chinezesti, de unde si numele popular al plantei.
Conditii de ingrijire/cultivare
Se cultiva foarte usor, in unele zone fiind considerata chiar planta invaziva si coloreaza verdele gradinii prin aparitia caliciului portocaliu de forma rotunjita.
Cel mai bine creste in portiunile foarte insorite din gradina, dar se multumeste si cu semiumbra. In acest al doilea caz, nu va asteptati se se umple de flori si de fructe, caci acestea se formeaza numai daca dispune de foarte multa lumina, adica minim 4-5 ore de soare zilnic.
Caldura trebuie sa fie in concordanta cu cantitatea de lumina primita. Daca dispune si de lumina si de caldura suficienta, planta ia repede avant si capata dimensiuni considerabile. Iarna rezista pana la minus 10 sau chiar minus 15 grade Celsius, daca sunt bine protejate de inghet si curentii reci de aer. Tocmai datorita faptului ca nu tolereaza gerurile puternice, in ultimii ani, s-au obtinut hibrizi ce se pot cultiva cu succes in ghivece, ca plante de balcon sau terasa. Aceste varietati se pastreaza iarna in interior, in spatii luminoase, usor incalzite iar primavara se pot planta in gradina.
Nu este o planta prea setoasa, ba chiar sufera daca este udata prea mult. Necesita totusi o udare atenta si regulata pe toata perioada infloririi si fructificarii.
Ca planta de gradina, tolereaza bine uscaciunea aerului. Exemplarele de ghiveci au insa nevoie de umiditate atmosferica ridicata, altfel risca sa fie invadate de purici rosii sau acarieni.
Cultivati-o cu incredere in gradina dumneavoastra, caci va creste foarte bine indiferent de tipul de substrat de care dispuneti. Totusi, daca stiti ca aveti un sol mai greoi si compact, ati putea sa ametecati in stratul de suprafata putin nisip, pentru a ajuta la drenajul apei si compost sau mranita, pentru o fertilizare naturala.
Doar exemplarele cultivate in ghiveci necesita fertilizare periodica. Aceasta se va face doar in perioada de vegetatie, intre aprilie si sfarsitul lunii septembrie, la interval de 3-4 saptamani.
Inflorirea are loc pe tot parcursul verii, incepand chiar de la mijlocul lunii mai. Florile stelate, mici si albe apar una dupa alta, formand apoi fructe mici sferice, imbracate intr-un caliciu rotunjit, verde si subtire, ca de hartie, ce pe parcurs se coloreaza in portocaliu sau rosu.
Se inmulteste prin seminte si prin divizarea tufelor. Insamantati primavara in interior, in luna martie sau in aprilie, direct in gradina. Divizarea tufelor trebuie sa se faca toamna, dupa inflorire sau primavara, imediat dupa aparitia primelor varfuri de plante.
Trucuri si sfaturi speciale: Rariti plantutele tinere, dupa ce apuca sa faca minim 2 perechi de frunze. Plantele crescute prea aglomerat nu produc flori sau fructe. Ciupiti varfurile plantelor cand acestea au ajuns la 14-16 cm inaltime, pentru a le ajuta sa ramifice frumos.
| 
