Atunci cînd vorbim despre Orient trebuie să folosim pluralul, pentru că fiecare zonă a acestuia are un stil aparte, cu materiale specifice si decoraţiuni proprii .
E foarte greu si să extragem niste caracteristici comune ale stilurilor orientale. Poate între japonez si chinezesc să existe elemente comune, dar între persan si japonez, de exemplu, sunt foarte puţine. Si totusi, din raţiuni de marketing, toate obiectele manufacturate în Orient ajung la noi sub denumirea de orientale.
Dar trăim într-o epocă în care integrăm si reintegrăm elemente din diferite culturi în propria noastră casă, combinându-le după gustul nostru, si important este ca obiectul cu pricina să ne facă plăcere, prezenţa lui în locul respectiv să ne creeze o stare aparte.
Putem distinge două mari curente orientale, cel somptuos (indian, persan, arab) si cel minimal (chinezesc si japonez).
Stilul indian
Este un stil somptuos, care se caracterizează prin bogăţie, materiale scumpe si o etalare a luxului până în cele mai mici detalii.
Mobilierul
Este din lemn rar, parfumat si foarte scump (abanos, trandafir, nuc si ambră), de mari dimensiuni, bogat decorat, sculptat, pictat în culori vii si, eventual, poleit cu aur sau chiar bătut în nestemate. Ca notă predominantă putem menţiona grandoarea.
Specifice sunt si formele curbe si arcadele, atât ca formă a obiectelor (cum ar fi paravanele care se termină în partea superioară în arcadă), cât si ca model de decoraţie, cum ar fi picturile de pe lemnul paturilor, al baldachinelor. Gândiţi-vă o clipă la cum arăta palatul lui Harun Al-Rashid, de exemplu, si avem o idee despre ce înseamnă lux.
Dulapurile au usi largi, pictate cu motive florale cu multe curbe. Marginile usilor si muchiile dulapurilor sunt acoperite cu un metal aurit sau chiar aur, care ajută atât la impresia bogăţiei, cât si la stabilitatea obiectului.
În dreptul pernelor asezate pe podea se găsesc măsuţe joase, bogat ornamentate, pe care stau fructiere aurite. Lângă acestea se asază suporturi pentru lumânări parfumate la fel de exclusivist decorate. De asemenea, din acelasi decor fac parte tabureţii coloraţi, iar perne de mai mici dimensiuni se găsesc din belsug pe canapele si fotolii.
Finisajele pereţilor
Pereţii sunt decoraţi fie cu tapiţerii bogate în fir de aur, înfăţisând diverse scene, de la grădini extraordinare până la scene din mitologia indiană, fie tapet din mătăsuri dintre cele mai fine, cu modele elaborate.
Podelele
Sunt acoperite cu covoare din lână sau păr de cămilă, ţesute manual, cu modele elaborate de inspiraţie floricolă. Culorile predominante sunt galben, rosu si portocaliu, dar si indigo, albastru si tonurile de maro. Tot pe podea găsim perne cu feţe din mătase sau brocart, cu ciucuri în colţuri, pe care se poate sta.
Geamurile
Sunt acoperite cu perdele din voal, în mai multe straturi, care filtrează lumina si creează o atmosferă lascivă, de sexualitate latentă. Marginile ferestrelor au draperii grele, din materiale opace si groase, catifea si brocarturi. Acestea sunt prinse cu cordoane cu ciucuri supradimensionaţi.
Decoraţiuni
Dintre decoraţiuni, să nu uităm de narghilele. Acestea nu doar că arată foarte bine, dar pot fi si folosite (în ultima vreme a început să se găsească si la noi tutun de narghilea, care nu conţine nicotină), degajând în încăpere un miros dulceag de fructe exotice. Garantez că este mult mai eficientă o narghilea decât o lumânare parfumată. Un alt accesoriu de nelipsit: bolurile din sticlă, lemn sau metal în care găsim bomboane în poleială colorată, fire de bambus, flori. Mai sunt si tăvi din aramă aurită, de mari dimensiuni, pe care sunt asezate fructe în piramidă, pe măsuţe joase din lemn. Elefantul este unul dintre animalele sfinte ale Indiei, se spune chiar că patru elefanţi duc pe spinările lor întreg Pământul, iar ei stau pe carapacea unei broaste ţestoase. Aceasta este viziunea indiană antică asupra Universului, prin urmare aceste animale, cărora li se adaugă vaca domestică, sunt sfinte si reprezentările lor sunt la mare căutare.
Stilul chinezesc
Nu este la fel de luxos precum cel indian sau persan, dar este la fel de bogat în decoraţiuni. Mobilierul e decorat si pictat în special cu motive florale (floarea de cires si cea de trandafir chinezesc sunt cel mai des întâlnite) si are marginile metalice.
Mobilierul
Ca linie generală, mobilierul chinezesc urmează liniile si unghiurile drepte. Materialele din care sunt confecţionate obiectele de mobilier sunt cu preponderenţă fagul, lemn de esenţă tare si rezistent în timp, precum si împletiturile din bambus si zambilă de apă.
Multe dintre modelele de scaune chinezesti au aspectul unui scaun pliant, cu picioarele în x, desi majoritatea sunt fixe. Simplitatea este cuvântul de ordine, desi unele scaune sunt bogat decorate. Un alt model des întâlnit este scaunul tip fotoliu, cu spătarul amplu si rotund, din lemn de ulm.
Stilul chinezesc clasic se apropie mai mult de rustic decât de modern, desi unele obiecte pot fi integrate cu succes în orice stil de decorare.
Cromatica si decoraţiunile
Paleta coloristică nu este atât de bogată, mobilierul este fie negru, fie culoarea naturală a lemnului. Dar decoraţiunile abundă în culori vii si negru. Alături de motivele florale întâlnim siluetele umane îmbrăcate în bogatele chimonouri din mătase si păsări. Dar poate cel mai des întâlnit obiect este statuia lui Buddha în diferite ipostaze (râzând, rugându-se etc.) din diferite materiale cum ar fi jadul, piatra, lemnul sau metalul. Alte accesorii sunt cele recomandate de regulile Feng Shui: clopoţei, vase ale bunăstării (vase chinezesti de mari dimensiuni, bogat ornamentate), dragonul (simbol chinezesc al spiritului cerului si pământului), fântâni cu cascade miniaturale, pesti, săbii etc. Sunt nenumărate astfel de simboluri pe care le putem găsi în foarte multe magazine de unde putem afla si care este rostul fiecăruia în filosofia Feng Shui.
Stilul japonez
Este cel mai auster dintre cele orientale, dar în niciun caz nu are un aspect sărăcăcios. Predomină rosul, albul, cremul si griurile.
Tatami si paravane
Caracteristică pentru acest stil este rogojina din fibre naturale numită tatami. Dintre materialele predominante menţionăm piatra si bambusul, a căror combinaţie dă linia principală a acestui stil. Predomină si aici, ca si la stilul chinezesc, liniile si unghiurile drepte. Un alt element caracteristic este utilizarea paravanelor pentru delimitarea spaţiilor dintr-o încăpere.
Japonia se află situată într-o zonă seismică, iar tradiţia a impus folosirea unor materiale usoare pentru ca un cutremur să nu provoace mari daune locatarilor. Astfel, pereţii din panouri de bambus, pe care sunt întinse folii din hârtie de orez pictată în motive tradiţionale, sunt cea mai bună soluţie.
Japonezii sunt recunoscuţi, în special prin restaurantele tradiţionale deschise, pentru măsuţele foarte joase, cam de 10-20 cm înălţime, în jurul cărora se strâng mesenii stând în genunchi. Se stă pe tatami, deasupra căruia se asază, eventual, o pernă.
Un alt detaliu este jaluzeaua din pai de orez sau bambus, destinată să filtreze lumina si să creeze în interior o atmosferă de penumbră, cu efect linistitor si odihnitor. Hârtia de orez este folosită si la abajururile lămpilor. Vesela din ceramică albă, bleu sau crem este omniprezentă, în special în forma unor servicii de ceai si urne de mari dimensiuni.
